Gemuri si dulceturi | Gatitul e libertate!

Gemuri si dulceturi

Nu stiu cum e pentru voi, cei care “treceti” pe aici cum e, insa pentru mine dulceata reprezinta mai mult decat o combinatie intre fructe si zahar. Dulceata de cirese albe, visine si magiunul de prune Bistritene mi-au indulcit vacantele petrecute la bunici si ma poarta si acum in acele timpuri in care grijile erau putine si puse pe fuga de bunica.
Nici nu venea bine vara si ciresul nostru urias ne rasfata cu “bomboanele” lui aurii si aromate, iar din bucatarie incepea sa se simta aroma imbietoare a dulcetii. Bunica trebaluia de zor in timp ce eu ii dadeam tarcoale ca un pisoi. Aveam farfuriuta mea, primita de la strabunica, farfuriuta special facuta pentru a te rasfata cu dulceata. Primeam cateva boabe dulci, pe care le savuram pe indelete, sperand sa mai primesc o portie 🙂
Pe vremea aia bunica mea si prietenele ei se intreceau in gatit, iar la vizite isi serveau oaspetii cu apa rece de izvor si farfuriute cat podul palmei in care puneau cele mai parfumate dulceturi. Imi placea eleganta cu care doamnele se bucurau de acest desert si ma bucuram cand toate farfuriutele erau reumplute de parca ar fi fost opera mea.
In acelasi timp, copilul strengar din mine nu se satura niciodata cu portiile bine gandite pe care bunica mi le dadea. Am invatat in timp de unde vin comorile dulci si am inceput sa vizitez din cand in cand beciul casei. Dupa ce le-am descoperit locul in dulap, borcanele de dulceata nu au mai fost niciodata in deplina siguranta! 😀 De fiecare data era randul altuia – il desfaceam usurel, mancam 2-3 boabe de cirese, cat sa nu se vada (credeam eu atunci 😛 ), apoi il puneam la loc. Dupa un timp luam din nou la rand primul borcan 🙂 Unele aratau perfect pe dinafara, iar inauntru aveau un “crater”. Cu siguranta bunica stia de aventurile mele printre borcane, insa nu m-a certat niciodata.
Anii au trecut si ghiciti care a fost prima dulceata facuta de mine? Da, cea de cirese albe, preferata copilariei mele!
dulceata de cirese albe
Abia ma casatorisem si imi doream un beci plin de bunatati cum am avut la bunici. Zis si facut – am cumparat cirese, am stat ore bune sa le scot samburii cu un dispozitiv improvizat, apoi le-am fiert cu zahar cam multicel. Multicel zahar, dar si cam multicel fiarta dulceata! Ce sa-i faci, tot picuram pe o farfurie putin sirop din cratita si mi se parea ca nu sta destul de inchegat 🙂 Cand am fost eu multumita, dulceata scazuse atat de mult incat semana cu un caramel. Am lasat-o in cratita pana m-am intors de la servici si ce sa vezi – se intarise mai rau ca o caramea uriasa, nici cu cutitul nu puteai taia dulceata mea! Disperare maxima, ce e de facut, mai ales dupa atata munca? Am mai cumparat niste cirese, le-am curatat si le-am pus la fiert cu bulgarele de zahar 🙂 Pana la urma a iesit o dulceata bunutza tare si din acel moment nu am mai dat gres.
Ce va doresc eu voua este sa ajungeti sa creati in bucatarii mai mult decat dulceturi sau mancare, va doresc sa creati povesti ce raman in suflet, sa creati istorie!
gemuri si dulceturi

Posteaza un comentariu